Special

Special thoughts for special people...or just special feelings....tinand cont ca este pagina separat nu pot pune postari separate, dar vor fi separate de cate un embed trilulilu cu cate o melodie( idee furata de la Cabral).
Si acum da play si enjoy it!


Asculta mai multe audio Muzica

Ma rascoleste fiecare atingere a ta, fiecare sarut, fiecare respiratie pe gatul meu.Fiecare amintire a fiecarei miscari a mainii tale pe corpul meu. Le simt ca acum cateva luni, in ultimele zile impreuna. Si cand deschid ochii realizez ca sunt doar amintiri a doua corpuri ce s-au iubit, a doua suflete ce s-au infruptat unul din celalat stiind ca  va fi o despartire lunga, ca vor ramane doar amintiri pentru o perioada indefinita.
Simt sentimentul care ia amploare in mine, ura si dragostea pentru tine, cum fiecare isi vrea partea ei...si de oricate ori ma sperii ca ura este mai puternica, dragostea iese din coltisorul ei si imi aminteste momentele in care am fost impreuna, atat fizic cat si psihic. Atunci imi dau seama ca dragostea pentru tine este mai presus de multe altele, mai presus decat orice pe lumea asta pentru mine. Si ma intreb de ce? Este normal?
Este ok, ca atunci cand tu zici sa sar, eu sa o fac fara sa ma gandesc? Sa las totul pentru tine? Nu stiu daca e ok, nu stiu ce este bine si ce nu, dar cand esti tu.... nu mai e nimeni. Sufletul meu iti apartine. Nu mai e ura, e doar dragoste, oricat de adanca, mare, oricum i-ai zice. Doar ea si-a facut loc sa se apodereze de corpul meu. Doar ca de data asta, si ratiunea isi face loc. Si reusesc sa convietuiasca, de moment amandoua.
Dar ... inchid ochii si imi amintesc sarutul tau cald, buzele tale moi si pasiunea .. acea pasiune arzatoare, mainile tale care cauta, exploreaza, saruturile suave in miezul noptii, ma hranesc cu ele, cu amintirile, pana data viitoare. Te voi astepta, mereu, pe tine, oricine ai fi, oricum ai fi, imi vei apartine, o parte din sufletul tau convietuieste cu al meu...



Acum multi ani(adica vreo 4 jumate) mi-am vizitat iubitul in Romania. Cand am plecat, dupa 2 saptamani minunate, i-am cerut , ca orice pustoaica ce se respecta, tricoul lui. Stiti voi, mirosul lui, amintiri, nebunii. Inca mai am tricoul ala, si chiar il mai port. E adevarat ca nu mai miroase a el. Si nu il mai port pentru a fi aproape de el sau pentru a-mi aminti. Amintirile sunt acolo, nu mai au nevoie de nimic sa fie scoase din sertarul uitarii, cu toate ca am momente cand simt nevoia sa stea acolo si sa nu mai iasa. Dar nu e vorba despre asta. E vorba cum, destul de mult timp dupa ce m-am intors acasa, tricoul ala mirosea a EL . Si imi placea, si il simteam mai aproape.

Problema este ca acum am nevoie de parfumul meu pentru a-mi aminti cine sunt si pentru a ma regasi.Am nevoie de mine, si de parfumul meu , care sa imi aminteasca de faptul ca pot merge mai departe si pot face orice. Am nevoie de o disciplina sufleteasca, fizica si morala, si de o ambitie de fier...Am nevoie de un sut in fund pentru a face un pas inainte. Mi l-am dat..acum astept pasul.
Nu o sa te uit, nici nu imi doresc asta, dar pana la a fi "noi" trebuie sa fim "eu".