Daca doare...de ce mai insistam atat?

Ar trebui sa zambesc ca am facut-o si pe asta. Am spus un adevar care ma macina de ani de zile. Si in loc de asta doare, multi spun ca adevarul e cea mai buna minciuna. Mi s-a confirmat, am recunoscut si nu am fost crezuta. Apoi, cand s-a convins ca era adevarul, m-a ranit. Adevarul doare, pentru toata lumea, dar trebuie sa decidem daca vrem sa fim mintiti in continuare sau nu. De ce trebuie sa sufere cel ce recunoaste?....Si daca ne doare si pe noi,cei care ne spunem oful, si daca ii doare si pe cei care il asculta, atunci de ce este atat e cautat adevarul?
Adevarul este supraevaluat

Am facut-o si pe asta

De obicei, ne cunoastem limitele. La bautura, sex, in general, in viata...Stim ca putem "pana aici". Si daca apare o situatie in care , fara sa vrei, ai posibilitatea de a-ti intrece limitele?In ultima luna am facut 2 lucruri pe care le consider peste limitele mele. Sau cel putin pana acum asa le consideram... Unul din ele este neimportant. Celalalt...il consider destul de important..si intr-un fel sau altul...ma asteptam sa se intample, dar nu stiam cand sau de ce, sau cum....

Poate maine vad si eu copacii

Am o foarte buna prietena ( cu toate ca majoritatea discutiilor noastre care au facut-o sa fie "foarte buna"...au fost pe net) care a postat ceva frumos azi...aici. Si dupa ultimele saptamani, eu nu mai vedeam copacii, nu mai vedeam lucrurile marunte care ma fac fericita, cu toate ca si eu am fost candva asa....si orice chestie marunta ma facea sa zambesc....insa am ajuns sa fiu...altfel, sa vad fericirea ca pe un tel, sa "ma chinui" sa ajung la ea....insa dupa ce am discutat cu cineva( doctorul meu, care e un om genial) si dupa ce am citit ce a scris si ea....mi-am propus sa mai vad si eu copacii care te fac sa zambesti...sa vad florile vecinilor, si sa vad fericirea aia care ti-o da fiecare lucru marunt din jurul tau...
Multumesc Mire

let`s fuck ourselves

Momentan fara continut....doar nervi....

Has visto un leon calvo?

Ok, aseara am vazut "Lo que se avecina" si m-a facut curioasa. Am cautat un leu chel, si nu, nu am gasit, asa cum au  zis si in film ...dar acum sa expunem putin motivele celor din film...de ce nu e un leu chel?
Fiindca un leu nu sta cu copii, nu face mancare, si cel mai....pe scurt...nu primeste ordine de la leoaica. Si..se pare ca leoaica are grija de pui, ea vaneaza...si el sta cu ... coama la soare, deci nu cheleste.
In schimb barbatii nostrii, cum se streseaza ei saracii sa aduca paine acasa... sa aibe grija de copii, sa le faca de mancare, si etc, in schimb sa stam noi cu pletele la coafor(yeah, sure...) si asa, ei chelesc, din cauza stresului si oboselii....
Nu cred asta, nu o voi crede....si mi se pare total penibil :)). Cu toate ca se aseamana destul de bine.. cu adevarul :D

Tot nu a venit...

Inspiratia, zic...tot pierduta e...doar se vede, am o luna de cand nu am scris nimic. Dar rezolvam, vine ea...e pe drum, stiu eu sigur....

Weekend de toamna

A venit toamna. Cel putin teoretic. E primul weekend de toamna. Unde e mirosul de toamna? A fost in prima zi, apoi s-a pierdut, ca si cum mai are nevoie de putin timp sa revina. Si-a prelungit concediul. Il inteleg, oarecum, fiindca toamna s-a perindat pe aici si in timpul verii. isi mai facea aparitia seara, cu vantul ei rece, sau in timpul zilelor in care eu trebuia sa ies la piscina, venea toamna mohorata cu norii ei negrii si racoarea ce te facea sa iti iei prima bluza cu maneca lunga pe tine. Da, il inteleg, ca a facut ore suplimentare, mai are nevoie de putina acanta. Sau poate doar stie ca vine ziua mea si imi mai ofera cateva momente de vara. Da, vreau sa cred asta. Sa cred ca si anotimpurile au vorbit intre ele si vor sa imi faca o surpriza.
Mie, si in acelasi timp tuturor celorlalti oameni mici si nesimnificativi pe langa rolul meu de maine....sarbatorita...Le mai lasa cateva zile de soare, de caldura, de iesit la terasa cu prietenii, si imbracat doar in maieute decoltate si sandale. Nu ma intereseaza neaparat asta, inca mai pot profita de o vara... cu toate ca astept mirosul toamnei... si sa imi aduc aminte ca e ziua mea....

Nu vreau...sa fiu amanta

Asculta mai multe audio Muzica
Nu vreau sa ajung la a fi dependenta de tine...doar de dragul de a fi cu cineva...si esti tu, ca avem o istorie...
Nu vreau sa imi fie mila, sa nu pot renunta doar ca nu stiu ce o sa faci...
Nu vreau sa te simt in fiecare por, dar in acelasi timp, sa nu mai simt..sa fi un strain, un prieten....
Si totusi, se intampla...sunt dependenta de cuvintele tale, de certurile noastre, de momentele cu "doar asta sti sa zici,nu ma intelegi..". Sunt dependenta de tine. Dar nu pot sa te iert, pentru toate momentele in care m-ai dat la o parte, doar pentru a te salva pe tine. M-ai dat la o parte, m-ai pus pe locul doi la un clipit de-al ei. Mereu am zis ca te-ai schimbat, si mereu mi-ai demonstrat contrariul.
M-ai tinut ascunsa ca pe un mic monstru, care nu trebuia aratat lumii. Ne-ai tinut ascunsi pe amandoi, de toata lumea, ti-a fost rusine sa accepti cine esti, cum suntem....da, ai schimbat astea, dar ai inrautatit altele.Nu mai pot risca sa fiu in continuare mereu langa tine, dar mereu pe locul doi. Stiu ca acum incerci sa indrepti greselile facute...si oricat de adevarata e "Niciodata nu e prea tarziu..." cateodata cuvintele, sentimentele de dragoste, iubire, bucurie, nu mai conteaza in fata dezamagirii, si un fel de ura mocnita, si suparare, si neiertare. Oricat as incerca, te voi considera vinovat....in mare masura pe tine. Pentru toate momentele in care m-ai dat la o parte din viata ta. Chiar si pentru un moment. Tot ce am vrut a fost sa te ajut, si nu m-ai luat in seama, in schimb...cand ea a vrut sa te schimbe, te-ai dus.... "ca sa ii demonstrezi ca se inseala", nu? Dar eu? Daca ma inselam si eu? Mie de ce numi-ai demonstrat ca am dreptate? De ce cand a trebuit sa alegi...ai ales orice altceva in afara de mine. Mereu, mereu a fost altceva, altcineva....faceam 3 ani de relatie, imi promisesei ca mergem la munte...si nu, a trebuit sa ma multumesc cu o tura de shopping, si cu o cafea,nu? De ce cand vroiam sa imi cumpar ceva mai scump strambai din nas, dar in schimb ei nu i-ai scos ochii niciodata? De ce a trebuit sa indur eu tot?
Nu mai pot fi dependenta, si ar trebui sa faci acelasi lucru, hai sa ne independizam putin...
Sti, nu vreau pe altul in locul tau, te-as fi vrut pe tine...mereu, mult timp am crezut ca pentru tot restul vietii, dar asta ar insemna sa accept locul doi. Sti, de multe ori, amantele sunt pe locul doi... nu imi permit sa fiu amanta...am fost. Da, exact asta am fost. M-ai tinut deoparte de viata ta cotidiana, eram prezentata doar ca prietena, foarte buna prietena.... uneori sustinuta financiar... . si in pat, erai al meu, nu mai conta nimeni. Exact, am fost amanta...nu mai pot.
Nu mai vreau...sa ma iau singura in brate in fiecare noapte fiindca tu vei fi mereu prea ocupat cu altele, iin loc sa ma iubesti pe mine...

Moooviiiees

Fac o lista cu care vreau sa va surprind( yeah, sure!!) dar pana atunci, sa va tin la curent cu ce am mai vazut, si mi-a placut, sau nu....

Trailere, descriere cu parere personala :D

Gelozia si egoismul

Gelozia nu se manifesta numai intr-o relatie de cuplu, ea se manifesta in toate cercurile in care ne invartim, fie ea la munca, in familie, relatii de prietenie si relatiile de cuplu.
Gelozia nu trebuie sa fie neaparat rea. In sensul de violenta, rautate, ura... te poti bucura pentru cineva cand are ceva, dar poate exista si un miinim de gelozie ca tu nu ai. Nu cred ca este neaparat ceva rau. Doar...putin egoist. Si egoismul face parte din toti oamenii. Nu cred ca exista om sa nu aibe macar o picatura de egoism. Sa vrei lucruri bune pentru tine, sa preferi sa te ajuti pe tine inainte de toate. Atentie! Nu vorbesc de cazuri extreme. Nu vreau sa dau exemple, sa intru in detalii. Prefer sa cred ca cei care ma cititi, ma intelegeti.
Acesta este unul din acele momente pentru mine. Ma bucur enorm pentru cineva drag, dar parca vreau si eu ce va avea aceea persoana. Putina, putina gelozie....care ma face sa muncesc si sa lupt mai mult pentru ceea ce imi doresc. ma abitioneaza. Este ca un cerc vicios... egoism- gelozie- ambitie- munca- lupta... sa mai continui?

Mereu va fi asa, si nu numai pentru mine, pentru toti. Toata viata este ca un cerc, un lant care duce de la o zala la alta, si nu ajungi niciodata la capatul lui...

Neata people!!!!!!!!!

Am aflat ce am avut, am racit, raaaau de tot....si mi-a fost  rau; cu febra si tacam intreg, dar azi, adica acum, m-am trezit muuuult mai bine dispusa....si nu ma mai doare nimic, si am dormit doar 4 ore, but..so whaaaat?
Sunt la cafeluta, cu 2 super prietene, pe mess, ce e drept, dar imi beau cafeaua cu eleeeee.... ;;)si ascult muzik care sa ma trezeasca....un exemplu pentru voi, sper sa va inveseleasca si voua ziua, si sa va treziti la fel de bine dispusi ca mine....

Asculta mai multe audio Muzica

Suntem un neam de...

As avea o lista lunga lunga...si din lista aia prea putine ar fi de bine. Romanii sunt rai; Romanii sunt egoisti; Romanii cauta numai in interesul lor.... am zis "suntem" fiindca si eu sunt romanca, si sunt sigura ca din anumite puncte de vedere si eu am ceva din romanii pe care ii numesc aici.

Prima leapsa a blogului...

Citesc blogul unei Blonde destepte si a dat verde la o leapsa, cine vrea, sa o ia...asa ca am sarit si eu ca doar e vorba de carti...

I hhhhhhaaate

Urasc diminetile in care ma trezesc mai obosita decat m-am bagat la somn si nimic nu reuseste sa ma trezeasca total. Punct

How they change your day

OM, oameni, . Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.

Ya no soy una niña. ¿O quizas si?

Muncesc de o saptamana. Sunt barmanita, cel putin momenta, in curand o sa fiu barman-chelner, but...the point is I like it. Imi dau interesul , imi place, e interesant. Nu neaparat ma vad barmanita peste 10 ani, dar pt mine, la varsta mea,  ca salariu, imi vine de puta madre. The point nu era sa ma dau mare ca sunt chelnerita , ci sa ma dau mare ca am super colegi. M-au primit din prima zi cu bratele deschise, m-au ajutat, m-au invatat, si m-au luat ca fiind parte din "familia" lor. Da, se inteleg bine intre ei, si tot tacamul.

E, din prima zi, nici unul nu mi-a zis pe nume.

Sa va explic, mai mult sau mai putin cum sunt...

So...do you facebook?

Cel mai in voga site de socializare, cel mai smecher, ultra fain, mega cool site unde iti gasesti prietenii. Facebok. Nu stiu cat la suta din cei care au contact cu internetul nu au macar contul facut, chiar daca poate nu interactioneaza non stop, si nu isi uploadeaza pozele direct din iPhone, dar...important e ca au. Si eu am.Si imi place. Chiar e cool, smecher, fain si alte cele.
Acum cativa ani, aveam treaba cu hicinciul, care nu ma incanta foarte mult. Il aveam pentru a-mi tine prietenii la curent cu poze,dar in rest, toti aveau interdictie la profilul meu. De ce? Simplu: oameni cu treaba cu mana ursului, scarbosi, disperati, etc. Si uite asa, incet incet, eram atat de satula de ei, de interfata hi5-ului, care lasa de dorit, de jocurile, care nu ma incantau mai deloc, de cam toate. Si nu mai stiu cine, de ce, sau cum, dar am auzit de facebook. Si am tot amanat, gandindu-ma ca e un alt hi5, cu alti labari(ca sa o zic mai direct) si cu alti obsedati. Dar intr-un final, m-am lasat convinsa de reclama facuta de catre prieteni, si hop si eu in lumea lui.
E, si aici am dat de minunatul farmville, de printul pe cal alb, wall, de posibilitatea de a face legaturi familiare cu cei care sunt pe facebook, de "ilike" si "become a fan" si etc. Da, facebook e diferit, e nou, e misto. Sper sa nu se strice, sa ramana la fel, si candva, din engaged with, sa trec marry with... de ce am zis asta? Ca am nunta planuita prin 2013, deci sper sa tina pana atunci :))
Si de farmville, va scriu alta data daca imi place sau nu , ca acum lumea mai pleaca si la munci.

Bad starting

Bad starting fiindca nu am nici cea mai mica idee despre ce as putea scrie; inspiratia mea si-a luat bagajele si a plecat de acasa. Cred ca este la varsta adolescentei, se poarta mai rau decat o faceam eu acum 5-7 ani. Nu ma asculta, nu ma baga in seama, vine numai cand vrea ea, cateodata nu am timp nici sa o intreb ce mai face. Vine, imi spune ce are de spus, si pleaca. Si sunt momente cand nu am timp sa o ascult. Sau sa o inteleg; sau pur si simplu, imi zice, inteleg, dar nu e momentul bun, poate sunt la munca, sau nu am nimic pe ce sa scriu, si cand ajung acasa si ma pun in fata unei foi cu un pix( da, sunt putin clasica si mai scriu si pe caiete, foi, servetele) sau in fata calculatorului cu wordul deschis, uit total ce mi-a spus. Si incep, si o caut, ii dau vueltas y vueltas, si nu e acasa, nu o gasesc de nici o culoare. Dar stiu ca mereu vine inapoi. Poate la un moment dat voi reusi sa o aduc de tot. Sa ramana acasa si sa fie acolo cand am nevoie de ea. Iar eu, sa incerc sa ii dau cat mai  multe motive sa stea si sa infloreasca pe zi ce trece.
Si aceste este mesajul meu pentru ea; va rog, daca il gasiti, transmiteti-l din partea mea.

Bine ati venit. Va astept cu drag, si sper sa reveniti de fiecare data cand veti avea nevoie de un zambet, si nu e nimeni sa vi-l ofere, sper ca cineva , unul din cei multi cititori care ii voi avea, sa fie acolo cand voi avea si eu nevoie de unul.